Featured

2016 – anul în care am adoptat un copil la distanță

2016 a fost în care am învățat riscul și am plonjat în gol, pentru ca cerul să mă prindă în brațele Sale. Anul în care am dezvoltat relaționări și am învățat constant că fiecare om are o bucățică de Dumnezeu în suflet. Unii mai mult, alții mai profund.

Daniel, mentorul meu, căruia îi sunt profund recunoscătoare pentru răbdarea și investiția de energie și timp în viața mea, mi-a povestit de multe ori de proiectul Pro-Africa, prin intermediul căruia poți adopta un copil la distanță, însă până în 2016 nu am făcut click cu dorința de a mă implica. La începutul anului, am luat legătura cu directorul programului, sceptică, însă dornică de a afla mai multe mi-a dat imboldul de a dori să îi scriu. Adrian mi-a comunicat respectuos că din momentul când îți manifești dorința până când primești informațiile efective despre copil durează în jur de 1-2, depinde mult de informațiile ce le primesc de la partenerii din Tanzania și Kenya, celor 2 țări din Africa cu care colaborează. ”Adopția” simbolică (pentru că nu vorbim de o adoptare legală și aducerea copilului în România), ci doar posibilitatea de a-i asigura cele necesare pentru minim un an este de 80 de lei/lună. 

Cât înseamnă pentru tine 80 de lei? Cumpărăturile de la supermarket într-o seară? O ieșire în oraș? Sau poate o bluză? Cu 80 de lei, un copil, la celălalt capăt de lume beneficiază de haine, mâncare zilnică, este școlarizat și întreținut.

Nu îți pot descrie bucuria de a ști că investești în viața și dezvoltarea unui copil, care poate fără bănuții tăi nu ar fi avut nici o șansă să meargă la școală, sau să se bucure de o mâncare caldă zilnică. Pe 16 martie am primit datele despre băiețelul de 6 ani ce l-am ”adoptat”, pe care îl cheamă Joseph Mwangi și este o minune din Ndenderu, Kenya. Mama sa are 8 clase terminate și își crește ambii copii (Joseph mai are o surioră) singură din cauza violenței domestice, iar venitul său lunar este de 50 de dolari pe lună, o sumă insuficientă pentru a le putea asigura educația și mâncarea zilnică.

De ce acest proiect? Pentru că în România cu 80 de lei, abia dacă poți cumpăra câteva kg de fructe și dulciuri pe care să le duci unor copii de la un centru de copii (am voluntariat în centre de copii, nevoile sunt mari). Cu atât mai puțin, un copil să trăiască cu hrană și educație o lună cu acești bani.

Cei 80 de lei repezintă o sumă simbolică, poți dona mai mult, iar bănuții vor merge într-un cont privat pe care copilul îl poate accesa mai târziu, când poate își dorește să își facă un moft și să știe că are niște bănuți ai lui adunați (o idee grozavă). De asemenea, păstrezi legătura cu copilul, există translatori care traduc conținutul și la anumite perioade de timp, afli informații despre progresul lui.

Mai multe despre proiect găsești pe siteu-ul www.proafrica.ro

Da, 2016 a fost un an plin de experiențe valoroase, suflete minunate, călătorii memorabile. Sunt profund recunoscătoare pentru oamenii întâlniți pe drum și adunați în suflet. Pentru experiența internațională căpătată în agenția de advertising din Praga, dar și pentru experiența educațională din Polonia. Pentru viață. Un dar care mă face în fiecare zi să tresar de bucurie. Am învățat să fiu mai recunoscătoare și asta m-a crescut. Mai am de învățat. Multe. Însă cap pe listă al anului 2016 este bucuria inimaginabilă de a investi într-o viață micuță pe care să o ajuț să crească. 

Te provoc și pe tine!

4

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *